     Freamat de codru

     

Tresarind scanteie lacul

Si se leagana sub soare;

Eu, privindu-l din padure,

Las aleanul sa ma fure

Si ascult de la racoare!

                      Pitpalacul.



Din izvoare si din garle

Apa suna somnoroasa;

Unde soarele patrunde

Printre ramuri a ei unde,

Ea in valuri sperioase! 

                     Se azvarle.



Cucul canta, mierle, presuri

-Cine stie sa le-asculte?

Ale pasarilor neamuri

Ciripesc pitite-n ramuri

Si vorbesc cu-atat de multe '

                            Intelesuri.



Cucu-ntreaba:-Unde-i sora

Viselor noastre de vara?

Mladioasa si iubita,

Cu privirea ostenita,

Ca o zana sa rasara

                             Tuturora.



Teiul vechi un un ram intins-a

Ea sa poata sa-l indoaie,

Ramul tanar vant sa-si deie

Si de brate-n sus s-o ieie,

Iara florile sa ploaie"

                      Peste dansa.



Se intreaba trist izvorul:

-Unde mi-i craiasa oare?

Parul moale despletindu-si,

Sa m-atinga visatoare

                       Cu piciorul?



Am raspuns: - Padure draga,

Ea nu vine, nu mai vine!

Singuri, voi, stejari ramaneti

De visati la ochii vineti,

Ce lucira pentru mine

                        Viata intreaga.



Ce frumos era in cranguri,

Cand cu ea m-am prins tovaras!

O poveste incantata

Care azi e-ntunecata...

De-unde esti, revino iarasi,

                          Sa fim singuri!



	Mihai Eminescu

	1879, 1 Octombrie

.

